tic

                                                              HDD & SSD
HDD:
 Un HDD (hard disk drive)e un un dispozitiv electronic-mecanic pentru stocarea sau memorarea nevolatilă a datelor. Stocarea datelor se face pe o suprafață magnetică dispusă pe platane rotunde metalice rigide.Acestea sunt utilizate ca suport extern de stocare pt PC-uri,server,DVD-uri,MP3-uri și alte dispozitive electronice.Ȋnregistrarea datelor pe hard disk-uri se face prin magnetizarea unui disc feromagnetic denumit platan.Datele fiind scrise in sistem binar(siruri de 0 și 1).Pentru a descrie multiplele platane suprapuse se mai folosește termenul de "cilindru". Un cilindru se referă la toate pistele care au același număr de pistă, dar care sunt localizate pe diferite platane.Platanele sunt rotite si informatia e accesată de dispozitivele de citire si scriere.Pentru fiecare suprafață a platanului există câte un singur cap de citire-scriere montat la un braț comun. Acest braț mișcă capetele de citire- scriere peste suprafețele platanelor, pe o distanță de arc de cerc (aproximativ radial), pentru a permite capetelor să acceseze aproape ȋntreaga suprafață a platanelor ȋn timp ce se rotesc. Modalitatea în care datele sunt transferate în memorie determină viteza efectivă a combinației controlor + disc dur. Componentele ce alcatuiesc hdd-ul sunt:o placa electronica (se ocupa cu partea logica),platane magnetizabile,capete magnetice pt citire/scriere (de o parte si de alta),brat ce le leaga numit actuator,sistem electromagnetic de franare a capetelor cand discul e oprit si un motor electric.
Sunt folosite patru metode:Programmed I/O,(Cu aceasta metodă porturile controlorului au grijă atât de comenzile drive-ului cât și de transferul de date între controlor și memorie),Memory Mapped I/O -( Procesorul poate procesa datele provenite de la un controlor de disc mult mai repede dacă acestea sunt stocate într-o regiune fixă de memorie. ),Direct Memory Access (DMA) -( Folosind DMA, un dispozitiv poate transfera datele direct în memorie, fără contribuția procesorului),Busmaster DMA - Folosind această metodă, controlorul discului dur deconectează procesorul de la bus și transferă el însuși datele în memorie.Începând cu 2008 o unitate HDD desktop tipică de 7.200 rpm (rotații pe minut) are o rată de transfer de date "disc-la-buffer" de circa 70 MB pe secundă. Această rată depinde de locația pistei, astfel încât ea va fi cea mai mare pentru pistele exterioare (unde se află mai multe sectoare) și mai mică pentru pistele interioare (unde sunt mai puține sectoare); și este, în general, ceva mai mare pentru drive-urile de 10.000 rpm. Un standard curent utilizat pentru transferul „buffer-la-computer" este interfața SATA III de 6,0 Gbit/s (secundă), care poate transfera date cu cel mult 750 MB/s. Rata de transfer de date de citire/scriere poate fi măsurată prin scrierea pe disc a unui fișier mare, apoi citirea fișierului respectiv. Ratele de transfer pot fi influențate atât de fragmentarea sistemului de fișiere cât și de dispunerea fișierelor ȋn dosare.Discurile dure pot sa stocheze o cantitate mult mai mare de informatie decat dischetele si pot sa otransmita mai rapid.Un hdd normal stocheaza intre 120Gb si 2Tb .Discurile dure pot avea o viteză de rotație cuprinsă ȋntre 5.400 și 10.000 rpm (rotații pe minut) și o rată de transfer de 1 Gbit/s (109 MB/s).Cele mai performante au aproximativ 15000 rpm si au viteze de transfer de peste 1,6 Gbit/s.Exprimată în timp mediu între defecte - mean time between failures (MTBF). Discurile SATA I au viteze de 10.000 rpm și un MTBF de 1 milion de ore sub un ciclu de utilizare de opt ore pe zi. Alte discuri permit până la 1,4 milioane de ore sub un ciclu de 24 de ore din 24.Exista si hdd-uri portabile ce folosesc interfata USB/Firewire.DE obicei sunt formate dintr-un IDE/SCSI si un contoler si un convertor pt. interfete.
SSD:
Un SSD(solid state drive) e un dispozitiv de stocare a datelor care folosește memorii cu semiconductori .Fiecare SSD conține un controler care constă în circuite electronice de legătură între componentele NAND ale memoriei propriu-zise și calculator. Controlerele au urmatoarele atrbutii:cauta erori,detecteaza nivelul uzurii,realoca blocuri de memori corupte,criptează și strang resturi.Originile lor sunt din din anii '50 acestea au fost utilizate la scară largă la mijlocul anilor '70  odată cu primele supercomputere ce au apărut.În 1978 compania Texas Memory Systems a introdus pe piață un SSD de 16 KB RAM pentru a fi folosit de către companiile de petrol pentru achiziția de date seismice. În anul următor compania StorageTek a dezvoltat prima unitate SSD modernă, supranumită „Iceberg”. Calculatorul Sharp PC-5000, care a fost introdus în 1983, folosea cartușe de stocare de tip solid-state de 128 KB, care conțineau memorie de tip bubble. În 1984 compania Tall Grass avea o unitate de backup de 40 MB cu o unitate SSD de 20 MB înglobată. Unitatea de 20 MB putea fi folosită în locul unui disc dur.Tehnologia flash a fost introdusa la mijlocul anilor '90 de compania M-Systems.De atunci SSD-urile au fost folosite cu succes ca înlocuitor pentru HDD-uri de către armata americană și industria aerospațială. Aceste aplicații asigură un interval de timp foarte mare între 2 erori consecutive (o frecvență foarte scăzută a erorilor), lucru realizat de SSD-uri datorită abilității lor de a rezista la șocuri mecanice, vibrații și variații mari de temperatură.SSD-urile de tip Enterprise flash drive (EFD) se folosesc acolo unde sunt necesare viteze de I/O (Input/Output, intrare/ieșire) foarte mari precum și o fiabilitate foarte mare. Un EFD este, de obicei, un SSD cu un set de specificații mult mai pretențioase decât SSD-urile folosite în notebook-uri. Termenul a fost folosit prima dată de compania EMC în ianuarie 2008 pentru a identifica producătorii de SSD-uri conform standardelor lor ridicate. Nu există niciun standard internațional pentru EFD-uri, de aceea mulți producători pretind că fabrică EFD-uri, chiar dacă produsele lor au caracteristici diferite.SSD-urile bazate pe tehnologie DRAM sunt caracterizate de timpi de acces ultrascurți, de ordinul a 10 milisecunde. SSD-urile DRAM conțin o baterie internă sau un adaptor AC/DC care asigură reținerea datelor și atunci când curentul este întrerupt. Atunci când curentul este întrerupt, bateria internă asigură curentul necesar pentru transferul datelor din RAM în memoria de rezervă. Când curentul revine, datele sunt copiate înapoi în memoria RAM.Aceste SSD-uri conțin aceleași module DRAM ca și cele de la PC-uri, putând fi ușor înlocuite cu module mai mari.Ele sunt utilizate la computere ce au atins nr. maxim de module RAM.
Asemanari si deosebiri:
Rezistenta la soc e foarte importantă mai ales cand vine vorba de laptopuri și alte dispozitive portabile. Unele laptop-uri includ acum, pentru HDD, o protecție activă care parchează capetele de citire-scriere ale discului ȋnainte de impact, dacă sistemul este scăpat din mână. Această protecție oferă șanse mai mari de supraviețuire a HDD-ului în caz de impact.Deci la acest capitol sunt cam ca si ssd-urile.Un avantaj la hdd-uri e ca pot stoca multă informație la un cost mic.(cost:aproximativ 0.2lei/Gb)un preț rezonabil față de un ssd (aprox.2lei/Gb),însă acestea au o viteză mult mai mare ca hdd-urile pt. că utilizează numai microcipuri fără să aibă părți mobile.Deci hdd-urile sunt ideale dacă vrei o capacitate mare de stocare la un preț nu foarte ridicat si daca nu te dezavantajează vitezele de scriere/citire si zgomotul produs de rotirea platanelor.
Ssd-urile pot fi folosite dacă vrei ca viteza de citire/scriere să fie mai mare,ai mult buget,dacă nu te deranjează o capacitate de stocare mai mică.SSD este o tehnologie cu dezvoltare rapidă ceea ce ar putea să le faca mult mai accesibile în viitor și la prețuri mult mai mici.